“Suna ceasul. Reusesc sa plec de acasa abia dupa doua ore. Mai vine autobuzul ala? In metrou miroase, e greu sa prind un loc la aer. De ce nu-ti iei masina, ma intreaba unii, ca doar ai carnet. Nu-mi permit? Nu vreau sa poluez orasul? Cred ca doar mi-e frica sa sofez.”
Dat fiind ca am observat ca multi dintre vizitatorii mei noi citesc aceasta pagina, am hotarat sa updatez aceste randuri vechi, scrise in graba pe-un colt de tastatura, in ajunul lansarii acestui blog, initial gazduit de site-ul Unica.
Sunt Idriceanu, sunt katerink, sunt dura, sunt parolista, sunt culta. Toate astea le spun despre mine prietenii mei. In afara de “Idriceanu”. Pe asta mi-a zis-o mama. Si o cred 
Din week-end, sunt bruneta. La o noua viata merge si-un look nou, nu?
Am observat ca scrieti articole despre cariere, astfel am luat hotararea sa va scriu.Sunt studenta la regie de film si televiziune.Am incercat sa-mi gasesc de munca in domeniu , dar de fiecare data mi s-a spus ca nu se cauta fete in domeniul acesta.Astfel am ajuns la concluzia ca daca as fi fost baiat as fi gasit mult mai repede de munca.As vrea sa stiu oare este atat de greu sa ajung regizor?
Cand am citit oful Annettei, am dat de curiozitate o cautare pe net dupa regizoare din Romania… in afara de Gianina Carbunariu, despre care am auzit aproape toti (cel putin eu am auzit de prin reviste, ca nu sunt cunoscatoare intr-ale cinematografiei), am mai dat de niste fete, tinere regizoare din Romania, care au castigat nush ce premiu oferit de o fundatie din afara… nu pot sa raspund la intrebarea ta, Annette, daca e chiar atat de greu sa ajungi regizor in tara asta. Dar pot sa vorbesc despre revolta pe care am simtit-o cand ti-am citit mesajul. Inca un domeniu monopolizat de barbati? – in mintea ingusta a unora, si aici ma refer la “angajatorii” care ti-au aruncat in fata ca nu cauta fete, ci baieti… O idiotenie. Adica barbatul-regizor iti garanteaza succesul muncii sale, sau baga mai mult sex in filmele si reclamele pe care le regizeaza, face sa curga mai mult sange, vede lucrurile din a cincea dimensiune, care femeilor nu le este accesibila? Sau care ar fi argumentul? Si inca o chestie: la interviuri pentru angajare pentru chestii din astea creative, te duci cu un portofoliu, nu? Arati omului ce-ai facut, ce idei ai/ai avut si s-au materializat, cu cine ai mai lucrat etc. Asa se face, nu? Intreb: oamenii aia expediaza candidatul-femeie din start, nu arunca macar o privire pe munca lor, cine stie, poate raman surprinsi ca nu tot ce tine de-o femeie poate fi …edulcorat (are o colega a mea vorba asta, si uneori o baga aiurea, de fun, dar aici chiar merge). E ca si cum oamenii astia care cauta DOAR “barbati-regizori” au in fata doua ecrane: pe unul ruleaza un film facut de un tip; pe celalalt, un film facut de o femeie. Din primul curge sange, din celalalt – sirop. Asta e: ei nu vad lucrurile in alb si negru, ci in sange si sirop. Suna gretos. Pentru ca asa e realitatea despre care mi-ai scris.
Bafta, oricum!
Succes fetelor si baietilor de la Unica. Bravo ptr look.
Adriana Ceausescu ,
adriana.ro
Ma bucur ca mai sunt Idriceni pe lumea asta. Daca iti iei totusi masina, pune-ti numarul YDI pentru a ne recunoaste pe strada (nimeni nu isi pune nr asta pentru ca vine de la “idiot” cica, dar idiot se scrie cu i nu cu y, as fi pus IDI sa ii oftic pe carcotasi dar dupa cum probabil stii nu ai voie sa pui prima litera I deoarece ydiotii de politisti confunda I cu 1). Aaaaa si nu da flashuri daca esti in spate si nu esti pregatita sa-ti repari masina pentru ca ma dispera treaba asta
. O viata buna si make Idricenii-clan proud 
.
Aţi văzut vreodată un peşte stricat noaptea? Luceşte ca o stea. Asta e cultura voastră: fosforescenţă de cadavru la începutul putrefacţiei; razele descompunerii.
Mircea Eliade, Intoarcerea din Rai
voiai sa vedem ca ai citit eliade?
sau ca ai gasit un citat care ti s-a parut potrivit cu blogul meu si te-ai gandit sa nu ratezi ocazia de a demonstra un soi de academism dilentant?
either way, ai fost o vizita in plus.
bafta!
nu-mi propun sa duc discutii atat de profunde pe blog. e un loc de katerink, pe care tu l-ai confundat cu o oala in care lancezesc scursurile societatii & tiparele ei… imi pare rau ca am lasat aceasta impresie
nu ma erijez in vreo autoritate in domeniul filosofic, nici macar in cel al scriiturii ca tehnica… e doar un blog care pluteste pe net spre deliciul celor – putini, e drept – care ma cunosc si ma citesc
vrei sa mai discuti cu mine? da mail.
la commenturi provocatoare si acide nu mai raspund pe blog