Cum arata noul mall?? Nu stiu!!

Mi-a cazut aseara in mana un ziar. Pe prima pagina se labarta o foto cu cel mai mare, nou si, in general, smecher mall din univers – la cum s-a scris despre el – adica AFI Palace Cotroceni. Ma uitam la poza si ma intrebam unde naiba o fi bucata asta, ca eu n-am vazut-o. Nici omul meu de acasa nu ma crede ca n-am vazut mai mult decat coltul meu de activitate, adica Humanic. Nu stiu decat drumul pana la rampa de livrare si pana la cele doua intrari in acest stabiliment de mare efect.

Si ieri, in sfarsit, s-a deschis. Ma dor oasele de la deschiderea asta. Dar cred ca mai rau ii dor pe unii dintre clienti care, si la jumatate de ora dupa ce-am incuiat poarta de sticla, dadeau cu capul de ea in disperarea crunta a unui late-night shopping . [Sorry, dar a fost amuzant sa vezi cum se lipesc precum mustele de geam.] Sa vezi ce-o fi diseara, ca vineri, sambata si duminica, dragii nostri evrei de la AFI ne tin deschisi pana la 12.

Nu-mi venea sa cred: au tabarat pe magazine de la 9 jumatate – nush ce naiba invartea BGS-ul, care la Baneasa nu te lasa in incinta inainte de 10 chiar daca nasti in chinuri in fata mallului. Veneau in grupuri de 10-20 – s-au organizat cumva trips to the mall cu ocazia deschiderii? Am avut si eu 10 minute sa fug pana la intrare pentru doua fumuri – mai mult mi-a luat drumul prin multime decat fumul in sine. Parca era miting, protest al sindicatelor, parca se dadea ceva moka – eu am vazut doar trandafiri, in trecere, parca mergea Angelina Jolie in kuru’ gol prin mall. Parca era sfarsitul lumii si toti isi cautau haine si incaltari noi ca sa-l sarbatoreasca.

On the other hand, nu pot decat sa ma bucur: stiu ce bani s-au facut, am vazut cati clienti au plecat de la noi cu un zambet la pachet, nu doar cu new shoes. Ceea ce plateste pentru toata oboseala, nervii si pauzele aproape lipsa. Multumesc!

This is it.

Credeai ca e un post despre filmul cu Michael, nu? Well… no. Sorry. Desi e pe ecrane si la moda zilele astea. Hope to make it, ca tine doar doua saptamani. Si mi-am calculat. In doua saptamani, am timp sa respir de fix cinci ori. Nu ma crezi?

Maine se deschide cel mai mare mall din tara, AFI Palace Cotroceni. Unde sunt eu localizata cu HUMANICul. O saptamana ne-am luptat cu trei tiruri de marfa, cu toti muncitorii din lume care au venit in acelasi timp sa ne monteze diverse prin magazin, cu aproape insuportabila caldura pe care AFI ne-a dat-o cu generozitate, si – in cazul fetelor – cu ocheadele & fluieraturile domnilor cu casti galbene atarnati ca maimutele pe peretii mall-ului santier.

In sfarsit, e gata. Noi, nu mall-ul. Sunt absolut convinsa ca maine, 29 octombrie, la marea deschidere strigata de AFI, jumatate de mall va fi tot in stand-by. Daca nu s-au coit cu marele opening… prima deschidere a fost stabilita pe 23 septembrie. Numai ca mall-ul n-a venit la intalnire. Apoi, s-a anuntat 29 octombrie, fix intr-o joi, sa manance si magazinele o paine din afluxul de vanzari de peste un prim weekend. Apoi, lumea s-a agatat de zvonurile despre deschiderea din decembrie – mama, parca nu ma mai vedeam niciodata cu Humanicul deschis…

But now it’s official: maine se intampla. Te astept. Am facut curat pentru tine. Am rearanjat marfa de trei ori pentru tine. Suntem destul de rupti. Dar vom zambi pentru tine. Pana la orele 24.00 in weekend – asa e cand faci afaceri cu evreii [AFI owners], muncesti pana la miezul noptii. But, hey, pana la urma, vom avea cel mai mare cinematograf din lume just round the corner, nu? Cel putin, cred ca stam mult mai bine ca Zara, care luni inca se chinuia cu receptia de marfa…

Cand ti se face greata de tort? Cand mananca si Monica Columbeanu?

Stii cum se zice: daca te indopi cu ceva sistematic, pana la urma ti-e greata, nu? Cum ar fi tort. Tort mananci la BDays si pe la nunti. Nu-ti cumperi tort din Cora/Carrefour ca sa mananci la TV, nu? Si daca faci asta, cred ca ai ajuns deja la situatia de care zic aici: ti s-a facut greata.

Eeee, uite la asta reflectam eu in disperare ieri, in depozit, la livrarea de marfa… Ba… daca mi se face greata de pantoooofi??? Mi-am scuipat in san ipotetic si mi-am zis “Doamne fereste!!” teoretic, cu multa speranta sa nu se aplice vorba “ce e mult strica” la noul meu job. Sper sa fiu in stare sa vad ani de zile sute de mii de modele de incaltaminte si tot sa-mi doresc mai multe la mine in dressing.

Ieri a fost prima livrare la care am participat activ – sunt inca in training, remember?. Ei bine, a fost prima “criza” de pasiune pe care-am facut-o pe masura ce scoteam, pentru verificare, pantofii din cutii. Cred ca am ravnit la 90% din modelele primite. Pana m-am oprit la o minunatie a naturii – pot sa zic asa, ca sunt din piele intoarsa:D : o pereche de cizme navy, cu platou si toc cui, largi pe gamba, genul un pic incretit – fashionistele stiu despre ce vorbesc.

Am luat-o razna. Mai ales cand au fost expuse la intrare, sa le vada tot vizitatorul de mall. Ieri se dadusera deja vreo doua perechi – si mai zici ca e nush ce criza… Si cand imi luasem gandul de la ele, dau in vestiar peste Cancan, unde Monica Columbeanu se cracea la cratita cu cizmele mele in picioare. Eu asa spun, ca alea sunt. Check this out, foto de sus.

Vino si tu pe la Humanic sa faci comparatia. Sau macar sa vezi minunatiile astea cu ochii tai. Oricum nu mai am sperante sa ramana si pentru mine vreo pereche pana la salariu.

Cum sa apuci pe o cale noua? Cu pantofi noi!

First of all – ca la discursurile de Oscar – tin sa le multumesc celor aproximativ 30 de insi care nu m-au abandonat si mi-au checkuit blogul zilnic si in aceasta perioada de restriste pentru el. Gata, ai terminat de facut katerink pe marginea si dimensiunile acestei cifre? Atunci ne tinem gura ca sa vedeti ce mai am de scris.

Bun. Mi-am schimbat jobul. Stiu ca pe tine te-ar interesa the dirty stuff din spatele acestei miscari, dar nu suntem pe cancan, asa ca am zis tot ce-i de stiut. In scris, mi-a luat cam 10 secunde sa fac asta, acum, pe blog. In fapt, a fost o pauza de munca de vreo 3 saptamani, in care am excelat in doua sporturi: mersul la interviuri si facut pe gospodina. Ca sa nu turbez. Ca sa nu ma gandesc la ce-o sa fie. Ca sa nu las la intalnire criza economica cu cea din capul meu. Pentru ca nu se misca nimic pe cele trei domenii de competenta in care ma invarteam.

Oricum, treaba statea destul de prost si pe domeniile astea trei: in jurnalism – chiar daca m-as fi convins pana la urma sa ma intorc – trebuia s-o iau, iar, de jos. De la reportofon. Asta am cam facut in “tinerete”, nu-mi mai trebuie. In PR, treaba sta cam prost zilele astea, banii nu prea mai vin, serviciile de PR sunt cam de moft pentru clientii care exceleaza mai nou in ciopartit bugete. Iar experienta mea in publicitate e de bottom level – si n-as fi avut nicio problema s-o iau de acolo, dar am vazut ca oamenii cauta ceva mai high. Asa ca eram, un pic, pe dinafara. Si ce m-am facut, pana la urma? 

Director de filiala pentru un retailer de pantofi. Pantofi. Pantofi. Care era pasiunea vietii mele? [cutiile de tabla nu se pun la socoteala, n-ai nicio afacere din ele ]. Deci pantofi. Si cand zic retailer de pantofi, nu te grabi sa-mi razi in nas cu vreun butic de mallcu 20 de cutii inghesuite in 12 metri patrati. Nu. Vorbesc de magazine de peste 500 mp. Vorbesc de HUMANIC. Daca nu ii stii, check this out www.shoemanic.com. Sunt in Baneasa Shopping City, in Militari – la Auchan, in Bacau si Sibiu. Iar din 29 luna asta – in marele mall de la Politehnica. Acolo va fi tarlaua mea.

Si daca ma intrebi: si ce faci, vinzi pantofi? Well, daca e nevoie, fac si asta. Si, da, stau si 12 ore la serviciu, cam toata ziua in picioare, iar pana la noul mall, cand intru in functie la mine pe “mosie”, sunt in rand cu orice vanzator sau casier la magazinul din Baneasa. Si prima data mi-a fost un pic rusine. Si dupa aia multa ciuda – pentru toate weekendurile si serile libere pe care le voi pierde, pentru tocurile pe care nu le mai pot purta la munca si pentru alte atuuri ale fostelor joburi din cariera mea.

Si m-au scos din starea asta toate clientele carora le-am salvat un outfit de nunta, de club sau doar de office, si de la care am primit si simpli “multumesc”, dar si neasteptati “va iubesc!!” – si asta doar ca le-am gasit ce trebuie. Personalul din comert nu prea vede lumina zilei, numai pe a neonului din magazin. E, pot sa zic ca mi s-a mai inseninat neonul. M-am gandit: o sa le trag pe toate vreo 3-4 luni, mai ales dupa ce deschid in Cotroceni. O sa fie omor. O sa dorm pe acolo. O sa stau geana pe echipa mea pana se da pe brazda. O sa stau geana pe mine insami pana invat tot ce trebuie. Si, Doamne ajuta, o sa ajung si eu cat mai repede la programul normal de opt ore pe zi cu doua libere pe saptamana, ca orice director de filiala. Si la tocuri, din nou.

Pana atunci, ma bucur de dureri de genunchi, dar si de zambete. Ma bucur ca pot da sfaturi de stil si ca lumea chiar le asculta. Ma bucur cand e aglomerat si avem vanzari imense, si nu ma plang ca patru insi vor sa ii ajut in acelasi timp. Pentru ca asta e economia: magazinul o duce bine, eu o duc bine. Si-i mai intreb pe unde stau, si ii chem “la mine” in Cotroceni, de luna viitoare.

Asa ca sunt bine. Am ajuns unde m-a dus pasiunea: la pantofi. Ca alta legatura cu domeniul acesta chiar n-aveam. Cel putin profesionala. Asa mi-a si spus sefa HUMANIC pe Romania: ce-o fi fost in capul tau cand ai venit la interviu??? – Pantoooofi!!

De ce nu se imperecheaza leul si condorul?

“Desi au custi noi si sunt ingrijiti si hraniti corespunzator, condorul Raul, cel mai batran animal de la Zoo Bucuresti, si leul Marc nu se pot imperechea.”

Asa incepe un material din Cancanul de azi. Halal exprimare! Mi-a placut. Mi-a dat peste cap toata cartea de zoologie de-a sasea si un pic de genetica de-a opta, cat mai tineam minte.

Saracii… chiar nu exista nicio posibilitate sa faca sex?? Intre ei?? Ca eu asa am inteles din Cancan ca se doreste sa se intample…

Asta e ca intr-un banc de-a circulat pe mess si mi-am facut si eu un timp viata sociala cu el:

Cica pe pamant raman 3 animale: soarecele, girafa si leul. Dar leul era deja popa, avea un job. Asa ca ceilalti 2 trebuie sa perpetueze specia. Ii casatoreste leul si, la vreo luna, se intalneste cu soarecele, rupt in cur de obosit.
“Ce-ai, finule? Esti ok?? Nu-ti merge bine cu fina??”
“Ba da, nasule, nu e asta, da’ sunt mort de oboseala!!”
“De ce, finule??”
“Pai, ia imagineaza-ti: fugi sus si pupa, du-te jos si f*te!!”

O mai omoram pe Madonna mult??

Azi se face o saptamana “de la Madonna” – in genul exprimarilor “de la Revelion”, “de la cutremur”… Daca n-am apucat sa scriu a doua zi cum mi-a fost in seara aia la Izvor, am zis ca nici nu mai detaliez, ca nu intereseaza pe nimeni afterwards…

Numai ca lumea nu se potoleste. Si lumea mare – papers & TV – si lumea mica – people I know. Si muntele de rahat din spinarea Madonnei tot se ridica in Romania. Si ma dispera. Bai, n-a fost CHIAR atat de rau la Madonna!! Ce dracu’!?!?!

A se retine din start: nu sunt fan Madonna. Nu am albumele ei acasa, ci numai niste piese de pe “Confessions on a Dancefloor” si “Hard Candy” prin calculator. Nu am avut postere, casete video, itemuri de imbracaminte cu femeia, nu ii apreciez silueta numai piele si muschi si nici nu ma da pe spate convertirea ei londoneza, dupa atatea decenii de destrabalare americaneasca.

Dar e Madonna, frate!! Si pentru asta m-am dus la Izvor. A, si pentru faptul ca, de vreo cativa ani, a dat-o pe niste beaturi de club .

OK, ce e adevarat din ce s-a spus despre concert: praf, lipsa bude, inghesuiala mare gen paket, playback, vizibilitate redusa. Pai, cam tot e adevarat… Dintre astea, in afara de playback, nu stiu daca le putem pune pe restul in carca Madonnei. Ca, in mod sigur, ea avea buda ei, n-a stat sa se preocupe si de ale noastre.

Faza cu playback-ul… chiar, de ce si-or fi dat cu parerea pe la televizoare si bloguri al’de Bendeac si Botezatu despre calitatile de cantareata ale femeii? Aveau si ei prin sertare niste diplome de canto si s-au simtit indreptatiti sa faca asta?? Pai cum plm sa nu faci si playback, din cand in cand, la stilul ala de zbantuiala de pe scena??? Pai pune o mamaie cantareata de 51 de ani de la noi sa se incolaceasca pe o bara de striptease si sa sara coarda! Ia vezi, o vrea si aia nitel playback, inainte sa faca infarct??

Ca lumea n-a vazut… Baa, de ce v-ati luat, ba, bilet de 120 lei la sector B, cand la A era 160??? O diferenta de 40 de lei v-a costat vizibilitatea accross un teren de fotbal… Bine, nu e treaba mea ce bani ati avut available for the event, dar cat dai, atat face.  Cat costa, ma, biletele la show-urile Madonnei din afara?!??! Si, daca vreti sa sariti la gatul cuiva, vedeti ca al lui Emagic e mai la indemana… si mai logic sa va cada victima, ca ei s-au ocupat de aranjamente.

Si eu am avut bilet la A, si am stat 2 ore acolo, de cand am intrat pana la Oakenfold. Si initial eram chiar la gard, dar la pressingul exercitat in zona, m-am trezit paket in alta parte. Si m-au inghesuit si oameni rai si urat mirositori, si strainezi carora nu le venea sa creada cat de repede se pot lua romanii de par la imbulzeala. Am vazut de la fetite de 10 ani, la mamaie venite direct de la piata cu sacosele – jur, No. 2 poate confirma, o baba isi luase bilet de la bisnitarii de la Izvor, la sector B, cu 150 lei, in loc de 120.

Si dupa ce am amortit la sector A, cu slabe sanse sa mai raman alive pana la Madonna insasi, mi-a venit, again , salvarea de la No.2, care m-a bagat la Golden Bar, in fata scenei. Pentru asta, eterna recunostinta. Nu ca acolo ar fi fost mai aerisita treaba, dar macar am vazut-o pe gagica la fata. Si, da, recunosc: daca ramaneam la A, poate as fi vazut show-ul numai pe plasme.

Eu nu spun ca ziarele mananca rahat turcesc fara zahar pudra atunci cand scriu ca nu s-a vazut nimic, ca plasmele erau mici, ca lumea a facut diaree de la hotdogi si n-a avut unde s-o manifeste. Eu spun ca romanul e vesnic nemultumit. Romanul ala care a huiduit-o pe Madonna chiar inainte sa intre, ca, draga Doamne, a intarziat!

Pai, e Madonna, in plm, nu e Andreea Banica [pe care, de altfel, o respect ca artista, dar n-as astepta-o o ora in conditiile date mai sus]. Si, oricum, se stia ca, la orice concert, femeia intarzie cam o ora! Pai, ai venit s-o huiduiesti?? De asta ti-ai platit ”mancarea pe doua luni” pe bilet??? [in exprimarea unor ziare internationale.... bai, chiar parem saraci in fata lumii!!]

Si incepe concertul. Si tu, dupa ce l-ai asteptat atat, dupa ce te-ai facut pilaf & paket intre toate natiile de romani, cu calcaie crapate sau cu posete Vuitton, tu ce faci??? Practici sportul national romanesc din situatiile ce implica vedete: filmezi cu telefonul mobil. Ca doar n-o sa gasesti show-ul asta pe toate televizoarele, youtuburile si toate Interneturile. Nuuu, tu trebuie sa-l pleiezi la prieteni din memoria telefonului mobil, si-ti mai tragi digital si mufa din cand in cand, sa se vada ca tu ai fost acolo, proprietarul telefonului in discutie.

Ce sa dansezi?!?! Pai, ce frate, tu ai venit la Madonna sa dansezi?? Nu, tu vrei sa vezi cat de batrana e, de fapt, la fata, cum se craceste pe scena si se linge cu dansatoarele si sa te convingi ca face playback, nu? A, si sa prinzi toate astea cu telefonul mobil . Si sa huiduiesti un pic la faza cu discursul politically correct despre discriminarea tiganilor. [nici nu te gandi sa sari la gatul meu, traiesc in aceeasi tara, plina de aceiasi rromi, deci... las-o jos!].

Nici eu n-am prea vazut, n-am baut nimic, nu m-am pishat, am auzit aceleasi portiuni de playback, am fost inghesuita, am primit niste funduri in cap si era sa ma bat cu un nebun la iesire… Si???? Nu ma plaaaaang!! A fost Madonna! Si mi-am asumat riscurile unui concert al Madonnei intr-o tara plina de romani. Cum am banuit, asa a si fost.

Cat de carcotas poti sa fii, in plm?!?!?! Sa nu te mai prind la Madonna!

Madonizeisan dei. Tadei.

Azi ne madonizam la izvor. Deocamdata am tocuri pe mine si niste flats in sacosa. Pana diseara vad in ce stare sunt si ma hotarasc.

Ma primeste Madonna si fara tocuri, nu e vorba, da’ n-o sa vad mare lucru de toti malacii, desi am un bilet jerpelit pentru gazonul A. Which is not that close, you know?

No. 2 are bilete la Gold Bar, in fata mea, e jmekera, cica are si loc de parcare inclus. Ma intreb unde, la Piata Revolutiei? Ca, in zona, accesul auto este restrictionat…

Pana una, alta, probabil ca Madonna isi citeste versetele din Cabbala la un breakfast copios, dar dietetic, la Radisson, la cativa pasi de my office. Daca as mai fi fost pe timpurile mele jurnalistice, poate dadeam o fuga sa-i check out strungareata in masura posibilitatilor oferite de BGS… Da’ asa… ma multumesc cu ce-oi zari diseara.

Oricum, toata satisfactia sta in feelingul dat de muzica, multime, show. Madonna o sa fie, probabil, doar o chestie mica si blonda care se agita pe scena in chiloti si ciorapi plasa…

Hai, ca vedem maine cum a fost, de fapt, azi. Vezi harta de mai jos, ca sa stii pe unde sa intri.

Later edit: cica a renuntat la serviciile BGS, ca nu se mai teme de atentate. Bai, la cat de in forma pare Madonna, o fi si karatista…

Si Bendeac traieste in Romania?

Dupa cum stie orice “fan” al blogului meu , eu il iubesc pe Mircea Badea – a se vedea “Cica il iubesc pe Mircea Badea” – mai explicit de atat n-are cum sa fie .

Iar aseara mi-a facut o figura taaare draguta: l-a adus pe Bendeac in direct – dragut for the sake of the show, ca, altfel, Bendeac nu ma incanta nicicum ca om, din cultura mea generala despre acest tip, proprietar de blog si el; sorry, Mishule, poate te-au dat prost prin presa si tu esti, de fapt, mai dulce decat savarina cheala de frisca.

Anyway, s-au distrat ei pe acolo, Bendeac a semnat cu Antena in direct – era o idee sa faca asta la OTV, locul intamplarilor in direct, si facea Antena o preluare, un duplex cu Gadea in studio.

Dar ce mi-a placut cel mai mult – variatiunile fostului monden pe tema “Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”. Vezi video mai jos, daca l-ai ratat pe Mircea azi-noapte sau de dimineata.

Azi iti fac cadou un minut de ras.

De ce nu face Nokia televizoare?

Vreau sa-mi schimb telefonul. Umblu cu acelasi Nokia 7373 roz-prafuit din primavara lui 2006, asa ca ii pot fi scuzate urmatoarele “scapari”: se inchide in toiul conversatiei, ca pierd semnalul [de unde si reclamatiile ca umblu cu telefonul inchis - si eu nici macar nu il dau pe silent cand dorm... doar ca nu il aud ]; din cand in cand, are ideea fixa sa nu ma lase sa intru in agenda de contacte, dar ii trece cu restart; e zgariat pe fata, spate, e de inteles, a trecut printr-un accident de masina ; e demodat .

Asa ca, oricat de conservatoare as fi eu la capitolul acesta, si atasata de bunurile electronice [ar trebui sa divortez si de vechea placa de par], m-am hotarat sa imi iau un alt telefon. Atat sper: ca n-am lasat Internetul on pe Nokia 7373 al meu si ca nu vede ce scriu eu aici; in caz contrar, s-ar intrista amarnic.
Si, dupa ce m-am coit pe la toate Nokiile cu preturi rezonabile, am ajuns la concluzia: 5800 xpress music e prea gros; 7610 supernova se zgarie cica; iar LG Cookie e o panarama roz cu touchscreen.

Asa ca am ales: Samsung F490.

Pare slim, e cu touchscreen, poza e frumoasa si n-am citit CHIAR atat de naspa despre el – eee, erau niste barbati pe GSM Arena care aveau o problema cu degetele lor prea groase si touchscreenul prea finut. Asa ca m-am dus sa-l vad cu ochiul liber si nevirtual la noi in magazine. La Vodafone nu e; nici la Orange; nici la Cosmote; Germanos, Internity, Proton, nimic. Pfff, numai eu o sa am telefon din asta??

Asa ca stateam eu si ma intrebam: da’ telefoanele astea Samsung sunt fiabile?
Si tot eu imi raspundeam: pai… televizoarele lor sunt bune!
Iar concluzia fireasca a fost: de ce nu face Nokia televizoare???

Dedeman te da in orbul gainilor

Daca nu iesi cu nasul in pamant de pe scarile rulante de la Metrou Romana [directia Amzei], atunci nu se poate sa nu observi ditamai panoul pentru Dedeman care se ridica din curtea vesnicei terase pentru turistii din Bucuresti – Everest.

Le-am vazut prin aproape tot orasul printurile de outdoor ale celor de la Dedeman si am cautat in zadar pe Google sa vad care au fost jmekerii responsabili cu sloganurile voit domestico-cica-sexy cu care firma de materiale de constructii defileaza de cateva luni.

E, uite ce sta scris pe panoul care mi-a lovit universul la iesirea de la metrou:

Cum ti se pare? Eu spun ca e un fel de orbul gainilor al instalatiilor sanitare, adica iti permiti sa o arzi oricat de enfichist si ud pe picioare in jurul cazii Dedeman, ca tot nu dai cu bucile de gresie sa te faci praf. Adica, ar face jmekerii cu sloganul asemanarea – va rog, daca stie cineva cine a scornit treaba asta, sa dea comment aici – adica intri in cada lui Dedeman ca capu-nainte, ca intr-o relatie noua si ambetanta…

Pai si daca te insala, ce faci? Ramai tandari pe gresie, nu? Dar tot cu ochii inchisi, sa nu mai privesti in fata situatia ta sanitara dezamagitoare….

In alta ordine de idei, cotrobaind eu pe net, am gasit executiile creative din campania de asta vara. Asa da, frate!!

De ce-o fi renuntat Dedeman la serviciile celor de la Mercenar [autorii campaniei cu fanteziile femeilor ]? Pentru ca nici nu vreau sa ma gandesc ca tot ei ar fi scos noile sloganuri in care ti-o iei in freza daca te insala cada acril cu masca frontala si suport!!